Un călugăr şi o călugăriţă se rătăcesc într-un viscol

Un călugăr şi o călugăriţă se rătăcesc într-un viscol.

După mult umblat, ajung la o cabană micuţă.

Epuizaţi, fac pregătirile pentru a dormi.

Erau cîteva pături şi un sac de dormit pe jos, dar un singur pat.

Fiind un cavaler, el spune:– Soră, dormiţi dv în pat. Eu mă voi culca pe jos în sacul de dormit. Imediat ce intră în sac, trage fermoarul în sus şi aţipeşte, cînd o aude spunînd:

– Frate, mi-e frig. El desface fermoarul sacului, se ridică, caută cîteva pături şi o înveleşte. Intră din nou în sac şi cînd inchide ochii ea spune din nou:

– Frate, tot mi-e foarte frig. El deschide sacul, se ridică din nou, caută alte pături, le pune pe ea şi se reîntoarce în sac. Abia închide ochii cînd ea spune:– Frate, aproape îngheţ…

De data asta, el rămîne nemişcat şi zice:– Soră, am o idee.

Sîntem la kilometri de orice fiinţă omenească, departe de civilizaţie. De ce nu facem ca bărbatul şi nevasta?– Din partea mea, nici o problemă, răspunde ea cu voce cochetă.

La care el, rosteşte urlînd:– Atunci, dă-te jos din pat şi caută-ţi tu singură pături!