România, țara care nu-și iubește copiii. Săraci, bătuți, flămânzi sau violați într-o societate care „se face că plouă”

Copii sărăci care renunță la școală sau nici măcar nu ajung să vadă vreodată o sală de clasă. Fete de 10-11 ani care rămân însărcinate, apoi sunt alungate din ceea ce numesc familie. Părinți neglijenți sau violenți din vina cărora pruncii mor în chinuri. Un sistem de educație pasiv care face prea puțin pentru cei pe care ar trebui să ne bazăm în viitor.

Autoritățile se plâng că natalitatea scade în România însă n-au un plan pentru viitorul copiilor care se nasc în această țară. Direcțiile pentru protecția copilului sunt mai mereu depășite de situație.

Mai grav este că nici școala nu face mare lucru, iar acest fenomen se întâmplă, după cum spunea Mircea Miclea, psiholog și profesor universitar doctor la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, într-un interviu pentru Ziare.com, din cauza faptului că ”elevii nu produc voturi”.

 

Câți copii se mai nasc în România

 

Dacă ne uităm în urmă, la anul 1990 când au fost peste 300.000 de nașteri, vedem că natalitatea a scăzut dramatic. Pandemia a mai schimbat puțin lucrurile, astfel că în primele 8 luni ale lui 2021 numărul de bebeluși a crescut ușor. Specialiștii se așteaptă ca până la finalul anului să avem un total de 200.000 de nou născuți.

Însă nu mai puțin de 4 milioane de oameni a pierdut România în ultimii 30 de ani, iar această scădere demografică va avea efecte pe piața muncii. De altfel, deja sunt industrii care se plâng de lipsa angajaților.

Mai mult, România este țara unde 10 salariați susțin 9 pensionari. Ideal și sustenabil ar fi ca raportul să fie de 4 lucrători activi la un singur pensionar. Dacă acest scenariu nu va deveni realitate, în 2030 bugetul României de pensii nu va mai putea susține plățile către seniori.

 

Fete care ar trebui să se joace cu păpușile au grijă de proprii copii

 

Conform unui studiu al Organizației Salvați Copiii, vârsta medie a nașterii primului copil în cazul mamelor minore din zonele rurale defavorizate din România este mai mică de 16 ani. Sunt mame care la nici 23 de ani împliniți nasc deja al cincilea copil. De ce se întâmplă aceste lucruri?

”Cifrele prezentate arată faptul că sunt mai multe cauze care duc la această situație: sărăcia, lipsa accesului la servicii medicale, lipsa accesului la informații și lipsa accesului la educația sexuală. Fiecare zi amânată este în defavoarea copiilor și trebuie sa vorbim despre cum ajung aceste fete să fie incluse în programe de prevenție”, a explicat Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Salvați Copiii România, într-un comunicat de presă.

Un caz care a intrat recent în atenția publică este cel al fetiței de 10 ani din județul Tulcea, însărcinată în cinci luni. Familia pare liniștită în această privință și spune că totul s-a întâmplat după ce ”s-a jucat” cu un băiat.

Desigur, copila provine dintr-o familie cu mulți copii, însă pare că nimeni nu văzuse că burtica fetei creștea pe zi ce trece. O bună perioadă de timp ar fi ascuns sarcina însă, când fata a început să lipsească de la școală, un asistent social a mers la familie să vadă ce se întâmplă și a anunțat poliţia. Medicii au stabilit că sarcina este mult prea înaintată și că minora trebuie să o ducă la termen.

 

Când este potrivit să începem educația sexuală

 

Deși mult dezbătut, proiectul privind introducerea orelor de educație sexuală în școli a rămas suspendat. Au fost invocate motive religioase, de conștiință și s-a spus că cei mici nu trebuie să stea cu gândul la sex. Însă, realitatea pare să-i contrazică pe cei care s-au opus.

Ana Măiță, președinta Asociației Mame pentru Mame, a explicat pentru Ziare.com de ce este important ca această educație să fie introdusă și nu numai în școli, ci chiar mai timpuriu.

”Intrăm în discuția despre ce vârstă este potrivită să începem educația sexuală. Și de fapt avem răspunsul: educația pentru sănătate sexuală și reproducere trebuie să înceapă de la grădiniță. Cu informații adaptate, filtrate și prezentate adecvat pentru vârsta respectivă.

Firește, la grădiniță învățăm despre igienă, despre diferențele dintre băieți și fete, despre faptul că nu agresăm în niciun fel corpul altcuiva.

Însă totul se lovește, din nefericire, de o mare opoziție din partea unor grupuri interpartinice cu o agendă cel puțin dubioasă din zona aceasta ultraconservatoare, ultrareligioasă. Grupul de rugăciune ecumenic din Parlament cu membri din toate partidele parlamentare care se organizează și se pune de-a curmezișul oricărei inițiative avem în Parlament pentru a mări accesul copiilor noștri la educația pentru sănătate și sexualitate”, a explicat Ana Măiță.

 

”Este doar o mică parte din ceea ce este nevoie să facem”

 

Președinta Asociației Mame pentru Mame spune că și dacă ar fi aprobată această educație, aceasta ar fi doar ”o mică parte din ceea ce este nevoie să facem pentru a reduce numărul de copii care nasc copii”.

”Alte state care au avut această problemă și au rezolvat-o au făcut două lucruri: primul este că au instituit educația pentru sănătate și sexualitate de la primul ciclu de învățământ și, în paralel, au dat acces facil la prezervative și contraceptive. Una fără cealaltă nu funcționează. În România, există rețeaua de planificare familială, cea care distribuia cu titlul gratuit contraceptive tinerilor și adolescenților, iar acum medicii din acest sistem nu mai au nici măcar pliante. Nu mai au contraceptive, nici măcar prezervative, de ani de zile”, a mai spus Ana Măiță.

 

Este o tragedie care se rostogolește din generație în generație

 

”Faptul că fetițe de 11 ani rămân gravide este o problemă care se perpetuează de-a lungul generațiilor. Fetițele care nasc azi copii sunt, la rândul lor copiii unor mame minore care, la rândul lor sunt copii ai unor mame minore. Studiul Unicef-SAMAS este cel care a evidențiat că fenomenul este ciclic generational.

Se repetă de la generație la generație pe fondul pauperității și a lipsei de educație. Este o tragedie care pur și simplu se rostogolește de la o generație la alta, scoate fetele din școală și sunt cazuri în care sunt scoase chiar din fluxul normal al societății. Sunt date afară din familie, ajung pe străzi, încep să devină victime al traficului de carne vie, recurg la stupefiante”, a mai spus fondatoarea asociației care se luptă de 11 ani pentru drepturile femeilor, copiilor și familiilor.

 

”Avem legi dar nu avem implementare”

 

Ana Măiță este de părere că atunci ”când auzi că un copil naște un copil ar trebui să ne oprească ceasul. Ar trebui să ne oprim să vedem de ce s-a întâmplat acest lucru, să vedem cum putem ajuta atât copilul care naște cât și pe cel care se naște și cum putem să prevenim să nu se mai întâmple lucrul acesta. Or nimeni nu mai clipește când aude de aceste cazuri. A devenit practic un fenomen atât de frecvent încât este o rutină și nu mai impresionează pe nimeni.

Nu mai mobilizează nicio secție de poliție, nicio direcție de protecție și asistență socială, este trecută la ”și altele”. Aceasta este realitatea”, explică Ana Măiță.

 

Ce se întâmplă în țările nordice

 

Nu cu mulți ani în urmă două familii de români au fost anchetate de poliția norvegiană pentru că și-ar fi bătut copiii. Celebrul caz al familiei Bodnariu, care a rămas fără copii după ce aceștia au spus că au fost bătuți de părinții lor au ținut luni în șir primele pagini ale ziarelor. Apoi o altă familie a rămas fără doi copii după ce aceștia au spus că au fost agresați de părinți.

”Ne uităm cu un ochi foarte critic la societățile nordice unde dacă ai țipat la copilul tău și se aude prin pereți, autoritățile îți vin la ușă a doua zi, poate chiar îți iau copii, dacă sunt anunțate de vecini. În România, copii suferă și mor pentru că părinții sunt neglijenți sau violenți și pentru că vecinii se fac că plouă torențial”, a mai spus Ana Măiță.

 

În România, unul din trei copii trăiește sub pragul de sărăcie

 

Conform unui raport recent publicat de Organizația Salvați Copiii, pentru prima dată în ultimii cinci ani, riscul de sărăcie și excluziunea socială au crescut în rândul copiilor români (36,3%).

Criza pandemică i-a expus acestor riscuri tocmai pe copiii cei mai vulnerabili, iar situația este și mai severă în cazul copiilor cu dizabilități, al celor de etnie romă și al celor în situație precară, cum sunt copiii născuți din mame minore.

În pofida pașilor pozitivi făcuți de autoritățile române în ultimii ani, inegalitățile și disparitățile regionale încă există. Încă de dinaintea acestei crize, Salvați Copiii România a avertizat că educația are costuri ascunse în România, iar România se numără printre țările în care legătura dinte statusul socio-economic și rezultatele școlare este una de cauzalitate.

Totodată, deși copiii români primesc o masă gratuită zilnică la școală, prin programul Cornul și laptele, există îngrijorări privind calitatea nutrițională a acesteia.

Statisticile mai relevă faptul că, în 2020, peste 1,5 milioane de copii din România (36,3%) se aflau în risc de sărăcie sau excluziune socială. Copiii au fost cei mai vulnerabilizați de pandemie, iar riscul de sărăcie și excluziune socială printre copii a crescut cu 0,5 puncte procentuale, în vreme ce a scăzut pentru adulți, cu 1,2 puncte procentuale.

Însă, conform unei noi analize a celor de la Salvați Copiii, în România unul din trei copii trăiește sub pragul de sărăcie.

Potrivit raportului, copiii cei mai afectați de sărăcie sunt cei care cresc în familii monoparentale, care provin din familii de imigranți, care aparțin unei minorități etnice și cei care provin din mediul rural sau alte zone dezavantajate

 

Sute de mii de copii nici nu au văzut cum arată școala

 

Potrivit unui raport publicat de Organizația Salvați Copiii, la 30 septembrie 2021, în anul 2020, 275.000 de copii români cu vârste cuprinse între 7 și 17 ani nu erau înscriși în nicio formă de învățământ (primar, gimnazial, liceal sau profesional), nivel similar cu cel din anii trecuți, în vreme ce 45.000 de copii din ciclurile primar, gimnazial și liceal abandonează anual școala.

 

”Părăsiți” de părinții plecați în străinătate la muncă

 

Pe de altă parte, conform rapoartelor oficiale, zeci de mii de copii sunt lăsați în țară, în grija rudelor de către părinții plecați la muncă în străinătate.

La finalul anului 2020, 75.136 de copii aveau cel puțin un părinte plecat să muncească în alte țări, arată statisticile oficiale, care includ doar copiii aflaţi în evidenţa serviciilor publice de asistenţă socială. Dintre aceștia, 22.662 aveau ambii părinţi plecaţi peste hotare sau proveneau din familii în care părintele unic susţinător este plecat.

 

Tot mai mulți copii agresați

 

În ultima perioadă, odată cu mutarea multor activități pe internet, s-a triplat pornografia infantilă, iar numărul victimelor recrutate pe internet este în creștere, susține Agenția Împotriva Traficului de Persoane.

Cel puțin în București, în medie, odată la două săptămâni un părinte reclamă o astfel de situație gravă la Biroul de Agresiuni Sexuale. Foarte mulți dintre minori sunt recrutați pe diferite rețele sociale, unele mai puțin cunoscute sau recent înființate. Apoi victimele sunt păcălite ca să se întâlnească cu autorii. Vorbim despre copii care sunt ușor de manipulat

Numai în ultimii doi ani, peste 100 de minori din București au fost agresați sexual.