Pe 7 august cinstim o mare sfântă de la noi, multe românce îi poartă numele

Pe 7 august, în fiecare an, creștinii din România o prăznuiesc pe Sfânta Teodora din Sihla. Aceasta este prima româncă trecută în rândul sfinților.

Ce e bine să faci pe 7 august

Creștinii nu trebuie sa se scalde în ape curgătoare, nici la spălat rufe la râu. Nici măcar animalele nu se mai scaldă după această dată.

Femeile însărcinate care sărbătoresc această zi sfântă vor avea o sarcină ușoară, iar copiii lor vor fi sănătoși.

Cei care se roagă în această zi să scape de o patimă sigur vor fi vindecaţi;

Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla

“O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, care din copilărie pe Hristos L-ai iubit și pentru dragostea Lui în toată viața ta te-ai nevoit; multe nevoințe și ispite ai suferit și în viața cea pustnicească, cu darul lui Dum­nezeu, ai sporit. Cu mulțimea înfrânării și a lacrimilor celor duhovnicești, sufletul tău l-ai luminat și în singurătatea pustiei cu isprăvile faptelor tale celor bune ai strălucit. Pustia Sihlei cu viața ta o ai sfințit și pildă sihaștrilor te-ai făcut. Iar Prea Bunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, sfințenia vieții tale a des­coperit-o și ca pe o comoară ascunsă lumii te-a arătat. De aceea, și noi nevrednicii, cu evlavie și cu credință, cerem sfintele tale rugăciuni și te chemăm: roagă-te Prea Înduratului nostru Mântuitor ca și noi, păcătoșii, în vremea vieții noastre și în vremea sfârșitului nostru să do­bândim mila și mântuirea Lui, spre a slăvi și a ne închina în veacul de acum și în cel viitor Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin!”

Cine a fost Sfânta Teodora

Printre femeile cuvioase ce se afla in calendarul nostru se gaseste si cuvioasa Teodora de la schitul Sihla, din Muntii Neamtului, despre care aflam ca s-a nascut in jurul anului 1650, in satul Vanatori, de langa Targu Neamt.

Crescuta de parinti in frica de Dumnezeu si dragoste de neam, in atmosfera de inalta viata duhovniceasca a manastirilor si schiturilor (Neamt, Secu, Sihastria, Agapia si altele), peste familia cuvioasei se abate la un moment dat o nenorocire, caci singura sa sora moare, lucru ce a determinat-o sa se indrepte spre o manastire si sa ramana acolo toata viata.

Parintii au reusit insa sa o convinga sa se casatoreasca si dupa ce isi gaseste un barbat, cuvioasa Teodora are parte de inca o drama, aceea de a nu putea avea copii. Dupa ce ambii parinti i-au murit, aceasta ramane pe lume doar cu sotul ei, pe care il convinge sa se mute la o manastire, iar ea in alta.

Astfel, in jurul varstei de 30 de ani, femeia merge la manastirea Varzanesti din Muntii Buzaului, unde ramane ca ucenica, in timp ce sotul ei merge la manastirea Poiana Marului.

„Si se facea tuturor pilda de ascultare, de lepadare de sine, de curatie a vietii, de slujire. Se indulcea mult atat cu cele sapte laude, cu dumnezeiasca Liturghie, cat si cu rugaciunea din chilie, cu citirea cartilor sfinte si cu impartasirea Sfintelor Taine, hranindu-se cu painea cea vie a Trupului si Sangelui Mantuitorului”., scrie Pr. Constantin Galeriu, in „Sfinti romani si aparatori ai legii stramosesti”.

La o vreme, Teodora se vede nevoita sa paraseasca manastirea, alaturi de maica stareta si o parte dn maici, din cauza unor osti straine si poposeste undeva in partea de sud a Muntilor Vrancei, unde ridica un altar si cateva chilii.

„In legatura cu sfarsitul ei, se spune ca egumenul schitului Sihastria ar fi observat, mai multe zile in sir, cateva pasarele care intrau pe fereastra in trapeza, de unde luau faramituri de paine si poame, apoi zburau la munte, inspre Sihla. Doi ucenici, randuiti de egumen, au pornit pe calea aratata de pasari, ajungand pana catre varful muntelui. Acolo un frate s-a urcat intr-un brad, de unde a izbutit sa o zareasca pe Cuvioasa Teodora. I-a chemat la ea si le-a spus ca se roaga de 40 de zile ca Dumnezeu sa-i trimita un duhovnic caruia sa-i marturiseasca pacatele si sa o impartaseasca inainte de a muri. I-a rugat sa-i spuna egumenului ultima ei dorinta, aceea de a-i trimite pe ieromonahul Antonie si pe ierodiaconul Lavrentie cu Sfanta Impartasanie. Cei doi ucenici s-au intors in manastirea lor, vestind egumenului cele ce au descoperit in pestera Sihlei, cat si dorinta Cuvioasei de a-i trimite pe cei doi monahi pe care ea insasi ii numise. A doua zi, potrivit dorintei sale, ieromonahul Antonie, ierodiaconul Lavrentie si cei doi ucenici s-au indreptat spre pestera. In fata duhovnicului Antonie, Teodora si-a marturisit toate pacatele vietii, primind cuvenita dezlegare, fiind impartasita cu Trupul si Sangele Domnului. Dupa acestea, impacata cu Dumnezeu si cu semenii, privind la cer a rostit cuvintele: „Slava Tie, Doamne, pentru toate” si a adormit intru nadejdea invierii si a vietii celei vesnice”, se arata pe crestinortodox.ro.