Noaptea în care putea veni sfârșitul lumii. Povestea omului care a prevenit un război nuclear

Într-o noapte de septembrie din 1983, locotenent-colonelul sovietic Stanislav Petrov era de pază la un sistem de detectare prin satelit a rachetelor. Când a sunat alarma, anunțând că SUA au lansat un atac, Petrov a avut la dispoziție doar treizeci de minute pentru a decide dacă alarma a fost reală sau falsă. În acea noapte, URSS putea lansa un atac nuclear care să ducă la sfârșitul lumii, așa cum o știm, relatează BBC.

„A fost unul din acele momente în care, pur și simplu, te pot lăsa nervii”, spune Dimitri Petrov, fiul lui Stanislav Petrov, omul care a prevenit un potențial atac nuclear în 1983.

Petrov, locotenent colonel al forțelor aeriene sovietice, se afla la baza militară Serpuhov-15, unde erau monitorizate semnale privind lansarea de rachete balistice. În noaptea de 26 septembrie 1983, Petrov îi ținea locul unui coleg. La 15 minute după miezul nopții a sunat alarma. Sistemul avertiza că SUA au lansat o rachetă.

A început să verifice toate aparatele, să se asigure că nu e o defecțiune a sistemului. Avea cea mai mare încredere în aparatele vizuale, pentru că puteau observa prin salelit lansarea unei rachete. Dar nu a putut face inspecția vizuală, pentru că soarele apunea în acel moment, iar satelitul se afla chiar pe acea linie dintre zi și noapte, așa că nu se vedea nimic”, spune fiul său.

Petrov a avut la dispoziție o jumătate de oră pentru a decide dacă alarma era reală sau falsă.

În acea perioadă, relațiile dintre SUA și USRSS erau foarte tensionate.

„Uniunea Sovietică avea de gând să-și modernizeze rachetele cu rază medie de acțiune din partea europeană. Acest lucru a provocat o reacție negativă din partea Occidentului. Ca răspuns, SUA intenționau să desfășoare în Europa de Vest rachete de croazieră Pershing II. 198a fstost anul în care aceste rachete ajungeau în Europa”, spune German Gigolaev, de la Centrul pentru Studiul Războiului Rece.

„În această situație tensionată, o decizie greșită ar fi fost suficientă pentru a declanșa o reacție în lanț care putea să ducă la un război nuclear”, adaugă el.

La baza lui Petrov, alarma a sunat de mai multe ori, semnalând și alte lansări de rachete. Sistemul părea să funcționeze corect. Petrov trebuia să raporteze totul comandantului său și știa că, dacă ar fi confirmat lansarea, sovieticii ar fi ripostat.

„Era datoria lui să ia decizii. Fusese antrenat pentru asta. Dar avea îndoieli, pentru că o rachetă nu însemna o declarație de război”, spune Dimitri Petrov.

În caz de război, ar fi fost vorba despre o acțiune masivă, cu mai multe rachete lansate simultan.

„Nici nu credea că trebuie să aibă loc un război, pentru că nimeni nu ar fi câștigat. Așa că a ridicat receptorul și a spus că programul dă informații false”, spune fiul său.

Mai târziu, o anchetă a arătat că satelitul a interpretat greșit lumina soarelui reflectată pe nori. În 1984, Petrov a intrat în rezervă și s-a mutat în apropiere de Moscova.

Despre incident s-a aflat abia după 15 ani, în 1998.

„Nu a vorbit despre asta, nu-i plăcea să-și aducă aminte. Pentru mine, a fost un erou, pentru că nu s-a pierdut cu firea într-o situație atât de deosebită. Poate că altcineva în locul lui ar fi confirmat lansarea și s-ar fi sfârșit totul”, spune Dimitri Petrov.

După ce incidentul a devenit public, tatăl său a fost vizitat de jurnaliști și a primit scrisori de mulțumire din toată lumea. Aceasta, chiar dacă nu avea adresa publică, nici numărul de telefon, nici fax sau e-mail.