Cultura de sparanghel în România: sol, umiditate, îngrășământ, pentru producție bogată

Cultura de sparanghel este relativ nouă în România. Acest fapt este cauzat de teama fermierilor că sparanghelul nu este o legumă care se poate adapta condițiilor climatice. Sparanghelul este o legumă perenă, a căre lăstari pot fi recoltați între 15 și 25 de ani. Sparanghelul poate fi alb sau verde.

Care sunt factorii importanți pentru o producție bogată
Temperatura, solul, apa și lumina sunt unii dintre cei mai importanți factori ecologici de care trebuie să țină cont un fermier care își dorește să înființeze o cultură de sparanghel.

Temperatura optimă de dezvoltare a sparanghelului este cuprinsă între 15-30° C. Din fericire, sparanghelul este o plantă care rezistă bine în perioada sezonului rece, fiind afectată de îngheț la temperaturi de -5° C. Așadar, în timpul iernii, sparanghelul poate fi protejat de îngheț cu ajutorul procesului de mușuroire. Deși nivelul de rezistență la secetă este moderat, sparanghelul dezvoltă rapid boli atunci când gradul de umiditate din sol este prea mare.

În ceea ce privește solul optim pentru cultura de sparanghel, acesta trebuie să fie fertil și bine drenat. Cele mai potrivite tipuri de sol sunt cele lutoase, luto-argiloase și luto-nisipoase, evitându-se solurile cu pânză de apă freatică la suprafață. Intervalul optim al pH-ului din sol este între 6.5 și 7.5.

Este necesar ca această cultură, în special, să fie udată moderat, fiindcă sparanghelul nu suportă un grad ridicat de umiditate în sol.

Unul dintre cei mai importanți factori ecologici ai culturii de sparanghel este lumina, având nevoie de puțină expunere la soare. Spre exemplu, lăstarii sparanghelului alb se realizează prin etiolare (lipsa luminii), sau prin mulcire cu folie neagră sau alb-negru.

Înființarea culturii de sparanghel
Sparanghelul se poate cultiva prin semințe sau prin coroane (rădăcini). Cultivarea cu semințe poate dura mai mult și impune mai multe riscuri. Totuși, prin însămânțare se pot realiza puieți care urmează să fie transplantați cu scopul unei noi culturi. Luna aprilie este cea mai potrivită pentru acest proces. Pentru însămânțare, temperatura solului trebuie să fie mai mare de 15 grade Celsius. Semințele se seamănă la adâncimea de 3-4 cm, cu distanța de 30 cm, păstrând 5-7 cm între semințele de pe rând.

Plantarea sparanghelului cu ajutorul coroanelor se realizează la începutul primăverii, pe teren drept, împărțindu-se în 3-4 lăstari cu rădăcini independente, care se vor tăia la nivelul rădăcinii.

Puieții, de cele mai multe ori, sunt obținuți în pepiniere, unde se ține cont de calitatea acestora, iar selecția este un proces important. Calitatea puieților este importantă pentru o recoltă productivă. Facultatea germinativă a puietului trebuie să fie de minimum 70% și nu mai veche de trei ani.

Pregătirea terenului este proces foarte important. Specialiștii recomandă fertilizarea solului, după cum urmează: gunoi de grajd bine descompus – 60-80 de tone la hectar, superfosfat – 400 kg la hectar, sulfat de potasiu descompus – 200 kg la hectar. În cazul solurilor acide, se adaugă 300 kg de amendamente cu calciu la hectar.

Solul trebuie să fie bine afânat, așa că, în perioada primăverii, se efectuează lucrarea cu combinatorul și grăparea. Șanțurile trebuie să aibă 1,4 – 1,5 metri distanță unul de altul, cu orientarea spre direcția nord-sud. Adâncimea acestora trebuie să fie de 35 de centimentri, o lățime de 35-40 cm, iar lungimea diferă în funcție de dimensiunea terenului.

Cum se cultivă broccoli. Sfaturi pentru înființarea culturii, cerințe față de climă, sol, boli și dăunători

Plantarea puieților
Șanțurile în sine au nevoie de o lucrare minuțioasă, prin mobilizarea solului pe fundul șanțului, cu cazmaua, la o adâncime de 10-15 cm. Apoi, se adaugă gunoi de grajd în strat de 10 cm grosime. Următorul pas este crearea unor biloane de 7-8 cm înălțime, pe fundul șanțurilor.

Pichetarea locurilor pentru plantare se realizează longitudinal, pe mijlocul șanțului, la un interval de 40-50 cm, prin înfigerea unor picheți de lemn. Înainte de plantarea puieților, aceștia se fasonează, urmând să se trateze împotriva rizoctoniozei cu hipoclorit de sodiu sau potasiu, timp de 10-15 minute.

La plantare, rădăcinile puieților trebuie să fie cât mai răsfirate, iar aceștia așezați în dreptul picheților pe de șanț. Urmează să se acopere rădăcinile cu pământ, într-un strat cu grosimea de 6cm. Pământul se presează manual, iar apoi se udă cu 2-5 litri de apă, în funcție de umiditatea solului.

Cultura de sparanghel va începe să producă de-abia la trei ani după înființare. Între timp, va avea nevoie de următoarele lucrări de îngrijire:

Anul I: golurile de pământ se completează, se plivește, tulpinile de toamnă se cosesc, se udă doar în caz de secetă

Anul II: în adiție lucrărilor din anul I, se mai completează șanțurile până la nivelul suprafeței terenului

Anul III: se păstrează lucrările anilor precedenți, adaugând și fertilizarea de primăvară, prin încorporarea odată cu prima prăsilă, a 20 de tone de gunoi de grajd bine descompus. Se realizează biloanelor pe direcția rândurilor de plante, cu înălțimea de aproximativ 35 cm pentru sparanghelul alb, iar pentru cel verde la o înălțime de 10-15 cm.

Boli și dăunători
Sparanghelul poate fi afectat de următoarele boli și dăunători:

rugina – primele simptome sunt reprezentate de apariția petelor puțin proeminente, galbene-portocalii, ovale, iar atacurile puternice pot provoca îngălbenirea, ofilirea și uscarea prematură a plantelor
gândacul albastru – unul dintre cei mai mari dăunători ai culturii de sparanghel, se hrănește cu această plantă
Planta se poate recolta atunci când iese la suprafața biloanelor, în perioada 15 mai – 15 iunie.