Cel mai frumos sat din Transilvania, unde se spune ca soarele răsare de două ori

 

   În cazul în care n-ați ajuns deja la Rimetea, e musai să o faceți. Nu-i atât de departe pe cât pare, iar drumul merită toți nervii pe care ți-i poate întinde, vreme de cinci-șase ore, păianjenul rutier din România.

În acte, vorbim despre singurul sat din România distins cu premiul Europa Nostra al Comisiei Europene pentru conservarea patrimoniului cultural material, dar dincolo de onorurile trimise de la Bruxelles, Rimetea cred că este una Rimetea cred că este una dintre cele mai frumoase așezări din țara noastră.
Satul încă mai toarce poveşti din bătrâni, prins în farmecul Apusenilor, cu liniștea și tradiția de rigoare, care parcă te teleportează în altă lume, în care mârlania și neghiobii zilelor noastre n-au apucat să calce.

rimetea

Case care strălucesc în lumina soarelui

Casele sunt albe, ai jura că-s proaspăt văruite, au ferestre verzi și ghivece de mușcate din alea sănătoase, de munte, care strălucesc în lumina soarelui.
Apropo, se spune că aici soarele răsare de două ori, pentru că odată ce se ridică de la orizont se ascunde după Piatra Secuiului, locul unde, conform legendei, locuitorii de acum cinci secole s-au ascuns din calea tătarilor, și apare din nou după stânci pentru a da lumina satului.

rimetea

Înțeleg că un ONG a derulat programul de restaurare a peste 130 de case, în alb-verde, fără a se schimba arhitectura acestora, păstrată intactă de sute de ani.

Locul chiar pare desprins din tablourile lui Grigorescu, când zugrăvea satul românesc, cu imaginea țăranului român, trudind pe moșie, cu fânul ridicat în carul tras de vite, urnindu-se către casă și trecând pe lângă moara de apă, în fața căruia se zbenguie doi cațelandri neastâmpărați.

rimetea

Delicioasa mâncare ungurească

E un aer așa special și multă liniște, n-ai cum să nu ții telefonul pe silent. Trebuie să știți că aici te afli în ungurime, ceea ce e chiar mișto, că poți bea o horincă și apoi să mănânci un gulaș sau pită cu slană, ori niște cârnați picanți, nu o să vezi terase la care să-ți urle muzica în cap și nici n-ai unde să comanzi Mojito sau Aperol, dar în schimb poți bea un Ursus rece chiar și în fața birtului din sat.

Cazarea se face în camere de pensiune foarte curate, dar lipsite de lux, cu sau fără TV, dar sigur fără Antena 3 și România TV.

Foarte fain e că poți să urci destul de ușor pe un… ei zic munte, eu l-aș numi deal. Pe Piatra Secuiului nu este aglomerat ca pe Moldoveanu și nici nu sunt șanse să dai nas în nas cu Moș Martinez, coșmarul drumețiilor mele din ultimul an.

Singura problemă e că, fiind loc deschis, bate soarele de-ți încinge și ultimul neuron. Priveliștea de la înălțime face toți banii, casele satului se văd ca niște mărgele colorate așezate în palma unui uriaș. Dacă te ține, de sus poți să te dai cu parapanta, iar un rafting pe Arieș ar fi o altă alternativă de a simți adrenalina, însă pentru ambele trebuie să te orientezi din timp.

rimetea

Bătrânii satului cugetă hâtru

Mi-a plăcut mult la Rimetea, unde zice-se că n-ar fi mai mult de 1000 de locuitori, drept pentru care satul a fost în carantină acum vreo patru luni, după ce s-au depistat 21 de cazuri de Covid.

Mi-au plăcut și oamenii din sat, care poartă mustăți de Salzburg și salopete de Bavaria, ca deh, satul a fost înființat de sași și colonizat cu mineri austrieci, până să treacă la unguri.

Majoritatea sunt trecuți și de a doua tinerețe, cu fețe și palme brăzdate de muncă, dar care se țin bine și cugetă hâtru ca în bancul ăla: “Bade, fumezi? No, amu, depinde, dacă vrei să-mi ceri sau să-mi dai o țigare!”

rimetea

Timpul a încremenit în loc

Femeile sunt foarte amabile, vorbesc aspru în maghiară și molcom ardelenește, dar ce e cu adevărat bine, e că o fac doar când au ceva de spus, nicidecum ca să se afle în treabă, cum se întâmplă pe la oraș.

Un lucru e cert, timpul e încremenit definitiv aici și sunt convins că, nici peste douăzeci de ani, dacă mă întorc, nu o să găsesc hoteluri cu șapte etaje, all-inclusive, cluburi și discoteci ori vreo altă formă de turism de masă. Ceea ce aș zice că e bine, nu?

rimetea

Cum se ajunge la Rimetea:

• Cu mașina: Din Aiud, de pe DN 1 intrare pe drumul județean în direcţia Buru. Dinspre Cluj-Napoca, ieşire spre Floreşti şi intrare pe DJ 107M spre Buru ― Rimetea sau până la Turda şi de aici spre Buru ― Rimetea (ultima variantă, 57 kilometri).

• Cu mijloc de transport în comun: Din Aiud, în timpul săptămânii (luni-vineri) circulă microbuze până la Rimetea.

• Distanțe: din Aiud – 24 kilometri; din Alba Iulia – 54 kilometri; din Cluj-Napoca, varianta Turda: 57 kilometri.

Unde te cazezi:

Sunt câteva pensiuni în Rimetea, dar și satele alăturate, prețul mediu al unei camera fiind de 150-200 lei pe noapte. Există și varianta de sta cu cortul la camping.

Când să mergi la Rimetea:

Localnicii spun că din luna aprilie până la final de octombrie e foarte bine să vizitezi locul. Iarna nu este o variantă chiar inspirată.

rimetea